În cea mai mare parte a anului trecut, dezbaterea de pe piață s-a concentrat pe momentul în care Fed va relua reducerea ratelor dobânzilor. Reuniunea din iunie, care a avut loc săptămâna aceasta, a fost încercuită ca o posibilitate distinctă pentru o schimbare a politicii monetare, cu Kevin Warsh în funcția de nou președinte.
Ceea ce am văzut în schimb a fost un studiu de caz care arată de ce rareori are sens să încercăm să prezicem politica Fed.
Primul factor a fost volatilitatea datelor privind inflația. Cel mai recent raport privind Indicele Prețurilor de Consum (IPC) a arătat că inflația generală a crescut la 4,2% față de anul precedent în mai, de la 3,8% în aprilie.(Prin comparatie, in Romania e de 3 ori mai mare)
O valoare a IPC cu un prag de 4% face foarte dificilă justificarea politicii de relaxare de către Fed, chiar dacă detaliile de bază sunt mai nuanțate decât sugerează titlul (mai multe despre asta mai jos). IPC-ul de bază a crescut cu 2,9% față de anul precedent în mai, ceea ce a arătat că, chiar și fără impactul negativ asupra energiei, inflația rămâne cu mult peste ținta de 2% a Fed.
Odată cu publicarea acestor date cu o săptămână înainte de prima ședință a lui Warsh în calitate de președinte al Fed, piața exclusese practic o reducere a ratei dobânzii. Ceea ce a fost însă mai surprinzător a fost sentimentul general de schimbare a poziției în rândul oficialilor Fed, proiecțiile actualizate semnalând o creștere a interesului pentru o politică monetară mai restrictivă. Nouă oficiali anticipează acum cel puțin o creștere a ratei dobânzii până la sfârșitul anului, ceea ce reprezintă o schimbare substanțială față de începutul anului.
Însă, așa cum am menționat anterior în acest articol, investitorii ar trebui să evite să concluzioneze că ratele mai mari sunt o certitudine. Proiecțiile Fed se schimbă, datele economice se schimbă și așteptările pieței se schimbă odată cu ele.
Așadar, chiar dacă piața a înregistrat vânzări mici în ziua ședinței Fed, nu văd prea multe perspective de cules din aceasta privind în perspectivă. Este un răspuns pe termen scurt la o necunoscută pe termen lung.
Raportul IPC în sine arată de ce situația rămâne complicată. Prețurile la energie au contribuit în mare parte la creșterea cifrei principale, dar inflația determinată de energie nu este același lucru cu inflația generalizată. Pentru ca inflația să devină o problemă de piață mai serioasă, costurile mai mari ale energiei ar trebui să se extindă la salarii, servicii, prețurile bunurilor, așteptările inflaționiste și comportamentul prețurilor corporative.
Dar nu am văzut prea multe astfel de lucruri.
IPC-ul de bază a crescut doar ușor față de anul precedent, de la 2,8% la 2,9%, iar față de luna precedentă, inflația de bază s-a răcit de fapt de la 0,4% la 0,2%. Inflația bunurilor de bază nu a înregistrat o accelerare generală, creșterile prețurilor alimentelor au încetinit, iar unele categorii de servicii au părut mai puțin ridicate decât sugera cifra generală.
Desigur, inflația este încă prea mare, iar Fed are puține motive să pledeze pentru o relaxare monetară. Dar nici nu pare a fi revenirea la un regim inflaționist, precum mediul inflaționist din 2021-2022. Această creștere a inflației a urmat unei expansiuni accentuate a masei monetare și a sprijinului fiscal, care au contribuit la alimentarea cererii și au oferit consumatorilor și întreprinderilor o capacitate mai mare de a absorbi prețuri mai mari. Astăzi, creșterea masei monetare este mult mai redusă, iar consumatorii par mai selectivi și mai sensibili la prețuri.
De aici înainte, investitorii ar trebui să fie atenți dacă inflația rămâne concentrată sau începe să se răspândească. Serviciile de bază, creșterea salariilor, așteptările inflaționiste și marjele corporative vor fi deosebit de importante. Dacă inflația determinată de energie începe să se manifeste într-o gamă mai largă de bunuri și servicii, Fed s-ar putea confrunta cu o problemă mai gravă. Dacă nu se întâmplă acest lucru, îngrijorările că Fed ar putea înăspri politica în acest an sunt probabil exagerate.
Concluzie pentru investitori
Inflația mai mare, coroborată cu cele mai recente proiecții ale Fed, arată că unii oficiali sunt acum mai deschiși la majorări decât la reduceri. Însă investitorii ar trebui să fie atenți să nu transforme acest lucru într-o prognoză fermă.
Aceeași lecție se aplică și acum, așa cum se aplica și atunci când piețele includeau reduceri de prețuri: politica Rezervei Federale este dificil de prevăzut, deoarece depinde de date care se pot schimba rapid. Concluzia cea mai importantă, în opinia mea, este că, deși inflația rămâne tenace, aceasta nu este în mod clar revigorată. Sectorul energetic crește cifra generală, în timp ce inflația de bază nu a arătat genul de accelerare generală care ar sugera o revenire la regimul inflaționist din 2021-2022.
Reducerile de rate ale dobânzii pot fi excluse deocamdată, dar asta nu înseamnă automat că Fed se îndreaptă spre un alt ciclu agresiv de înăsprire a politicii monetare. Atâta timp cât presiunile inflaționiste rămân ținute sub control și câștigurile se mențin, piețele pot face față unui mediu cu rate mai mari pe termen lung. Cheia este să se evite construirea unei strategii de investiții în jurul următoarei ședințe a Fed; nu contează atât de mult pe cât cred mulți investitori.
Cea mai mare provocare constă în separarea narațiunilor de piață pe termen scurt de fundamentele investițiilor pe termen lung.
Duminica linistita !
