La momentul redactării, armistițiul dintre Statele Unite ale Americii și Iran a fost extins, în timp ce evoluția negocierilor rămâne incertă. Este rezonabil să considerăm că acest episod nu este încheiat, iar incertitudinea va continua să domine orizontul pe termen scurt și mediu.
În acest cadru, piețele de capital au evoluat în direcție contrară intuiției imediate. Indicele S&P 500 se tranzacționează în proximitatea maximelor istorice, după o corecție urmată de o recuperare rapidă, de tip „V”. Această performanță apare în pofida deteriorării unor variabile macro-financiare relevante: creșterea prețului petrolului cu aproximativ 40%, majorarea randamentului titlurilor de stat americane pe 10 ani de la circa 3,96% la 4,25% și recalibrarea așteptărilor privind politica monetară a Federal Reserve, în sensul reducerii probabilității unor scăderi de dobândă.
Această aparentă divergență nu indică neapărat un comportament irațional, ci reflectă mecanismul fundamental de formare a prețurilor: piețele financiare nu evaluează certitudini, ci distribuții de probabilitate. În fazele inițiale ale unui conflict, scenariile adverse sunt rapid încorporate în prețuri. Ulterior, pe măsură ce intervalul rezultatelor posibile începe să se restrângă, chiar și în absența unei rezoluții, impactul marginal al incertitudinii scade.
Episodul recent este coerent cu acest tipar. După declanșarea conflictului, S&P 500 a corectat aproximativ 9% față de maximele anterioare, reflectând repricing-ul scenariilor negative. Investitorii au adoptat rapid poziționări defensive, prin hedging (acoperirea riscului), reducerea expunerii și creșterea pozițiilor short (vânzare în lipsă). Ulterior, odată cu stabilizarea relativă a fluxului de informații, aceste poziții au fost parțial unwind (închise), generând o revenire accelerată, susținută atât de factori tehnici, cât și fundamentali.
Datele istorice confirmă consistența acestui comportament. Analizele empirice indică faptul că piețele tind să atingă minimele într-o fază incipientă a conflictelor, adesea la circa 10% din durata totală a acestora. Chiar și în cazul unui eveniment extins precum Al Doilea Război Mondial, minimul pieței a fost atins relativ devreme în raport cu durata totală.
În prezent, tabloul macro include factori aparent restrictivi, dar și elemente de suport. Pe de o parte, energia mai scumpă și costul capitalului mai ridicat pot afecta consumul și evaluările. Pe de altă parte, dinamica profitabilității corporative rămâne robustă. Estimările indică o creștere a câștigurilor pentru companiile din S&P 500 de aproximativ 19% în 2026, peste nivelurile anticipate anterior conflictului. Această revizuire pozitivă așteptărilor privind earnings (câștiguri) oferă un suport mai direct pentru evaluări decât variațiile de scurtă durată ale variabilelor macro.
Narațiunile recurente din astfel de perioade merită nuanțate. Creșterea prețului petrolului este adesea interpretată univoc negativ. În realitate, aceasta implică o redistribuire a cheltuielilor în economie, nu o contracție automată a activității agregate. În absența unei expansiuni monetare sau a unui impuls amplu al cererii, efectul este mai degrabă de substituție decât de inflație persistentă. În plus, economia SUA are o intensitate energetică semnificativ mai redusă decât în deceniile anterioare.
În mod similar, ajustarea așteptărilor privind politica monetară a Federal Reserve nu implică automat o reevaluare negativă a acțiunilor. Din perspectivă istorică, randamentele bursiere nu sunt condiționate de cicluri de reducere a dobânzilor. La nivelurile actuale ale ratei fondurilor federale, politica monetară nu poate fi caracterizată ca fiind puternic restrictivă, iar variații marginale ale dobânzii au un impact limitat asupra traiectoriei agregate a pieței.
Implicație operațională
Piețele nu așteaptă claritate completă pentru a reevalua activele. Variabila critică este dinamica distribuției rezultatelor posibile și direcția fundamentelor, în special a câștigurilor. Redresările în perioade de conflict sunt frecvent percepute ca premature deoarece investitorii condiționează deciziile de apariția unor știri favorabile explicite, în timp ce piața reacționează la stabilizarea sau îmbunătățirea marginală a așteptărilor.
În acest context, reziliența actuală a pieței reflectă mai degrabă ajustarea anticipațiilor decât o subestimare a riscului. Riscul geopolitic rămâne deschis, iar episoadele de volatilitate sunt probabile. Totuși, atât timp cât traiectoria câștigurilor și condițiile fundamentale nu se deteriorează semnificativ, piața poate susține o evoluție ascendentă chiar în prezența unui flux de știri nefavorabile.
Pentru investitori, concluzia relevantă este metodologică: analiza trebuie orientată spre variabilele care determină efectiv formarea prețurilor, în principal așteptările privind câștigurile și dispersia scenariilor, nu exclusiv spre nivelul de incertitudine perceput.
